Credințe fundamentale

Mărturia de credință

1. Sfânta Scriptură

   Credem că Vechiul și Noul Testament sunt Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, fără greșeală în original, autoritatea supremă pentru credință și viață (2 Pet. 1:21; Mat. 5:18). Orice învățătură, practică sau „descoperire" se evaluează în lumina Scripturii (Fapte 17:11; 1 Tes. 5:21).

2. Dumnezeu

   Există un singur Dumnezeu viu și adevărat, veșnic existent în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (Mat. 28:19; 2 Cor. 13:13). Dumnezeu este Sfânt, Drept și Iubire; El a creat toate lucrurile și le susține prin puterea Sa (Gen. 1:1; Evr. 1:3).

3. Creația și demnitatea umană

   Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, înzestrat cu demnitate, libertate morală și responsabilitate (Gen. 1:26–27). Fiecare viață umană este sacră de la concepție până la moartea naturală (Ps. 139:13–16).

4. Păcatul și consecințele lui

   Prin neascultarea lui Adam, păcatul a intrat în lume, toți oamenii fiind afectați de corupție morală și separare de Dumnezeu (Rom. 3:23; 5:12). Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos (Rom. 6:23).

5. Persoana lui Hristos

   Isus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat: conceput de Duhul Sfânt, născut din Fecioara Maria, fără păcat (Ioan 1:1,14; Luca 1:35; Evr. 4:15). A murit pentru păcatele noastre, a fost îngropat, a înviat a treia zi și S-a înălțat la Tatăl, unde mijlocește pentru noi (1 Cor. 15:3–4; Evr. 7:25).

6. Mântuirea prin har, prin credință

   Mântuirea este prin har, prin credință în Hristos, nu prin merite sau fapte (Efes. 2:8–9). Păcătosul este chemat la pocăință și credință; nașterea din nou este lucrarea Duhului Sfânt (Marcu 1:15; Ioan 3:3–6). Credința mântuitoare se vede într-o viață transformată, în fapte bune pregătite de Dumnezeu (Efes. 2:10; Iac. 2:17).

7. Lucrarea Duhului Sfânt

   Duhul Sfânt convinge de păcat, naște din nou, sfințește și împuternicește pentru slujire (Ioan 16:8; 1 Cor. 6:11; Fapte 1:8). Credinciosul este chemat la umplere continuă de Duhul (Efes. 5:18), primită prin credință, în rugăciune, uneori însoțită de punerea mâinilor, potrivit modelului biblic (Fapte 8:17; 19:6).

8. Darurile și roada Duhului

   Duhul împarte daruri spirituale pentru zidirea Bisericii (1 Cor. 12; Rom. 12:6–8). Orice exercițiu al darurilor se face în ordine, dragoste și discernământ (1 Cor. 13–14; 1 Tes. 5:21). Maturitatea spirituală se recunoaște prin roada Duhului (Gal. 5:22–23).

9. Biserica universală și locală

   Biserica este Trupul lui Hristos, alcătuită din toți cei născuți din nou (Efes. 1:22–23). Se concretizează în biserici locale autonome, interdependente în dragoste și slujire, sub păstorire responsabilă (Fapte 14:23; 1 Pet. 5:1–4).

10. Slujiri și rânduieli

    Hristos dă Bisericii oameni cu daruri de slujire (Efes. 4:11). Rânduielile lăsate de Domnul sunt: a) Botezul în apă al credinciosului, prin scufundare, ca mărturie publică a pocăinței și credinței în Hristos (Mat. 28:19; Fapte 2:38; Rom. 6:4); b) Cina Domnului, memorial al jertfei și învierii Sale, semn al unității Trupului (1 Cor. 11:23–26). Rânduielile nu mântuiesc prin ele însele, ci mărturisesc harul primit prin credință.

11. Chemarea la sfințenie

    Cei mântuiți sunt chemați la o viață sfântă, în ascultare de Scriptură (1 Pet. 1:15–16). Sfințirea este un proces de o viață, lucrat de Duhul în cooperare cu credinciosul (1 Tes. 4:3).

12. Integritate, adevăr și compasiune

    Adevărul în vorbire, corectitudinea în fapte, compasiunea față de aproapele și integritatea în administrarea bunurilor sunt esențiale (Efes. 4:25,28,32). Se resping imoralitatea, violența, dependențele, magia, ocultismul și orice practică contrară Evangheliei (Gal. 5:19–21).

13. Căsătoria și familia

    Căsătoria, rânduită de Dumnezeu, este uniunea legământ dintre un bărbat și o femeie, pentru dragoste, ajutor și rod (Gen. 2:24; Mat. 19:4–6). Părinții poartă responsabilitatea formării spirituale a copiilor (Deut. 6:6–7; Efes. 6:4).

14. Închinarea

    Ne închinăm Tatălui, prin Fiul, în Duhul Sfânt, „în duh și adevăr" (Ioan 4:24). Închinarea se face liber și conștient, în ascultare de Scriptură și în ordine spirituală (1 Cor. 14:40).

15. Ziua Domnului și adunarea sfinților

    Credincioșii se adună cu regularitate pentru rugăciune, Cuvânt, rânduieli și părtășie (Fapte 2:42; Evr. 10:25). În situații obiective ce împiedică prezența, se păstrează spiritul părtășiei și respectului față de Trup.

16. Mandatul misionar

    Biserica este trimisă să facă ucenici din toate neamurile, botezându-i și învățându-i să păzească tot ce a poruncit Hristos (Mat. 28:18–20). Slujirea socială și caritatea sunt expresii ale Evangheliei trăite (Iac. 1:27).

17. Disciplina bisericească

    În caz de cădere, se aplică disciplina cu scop restaurativ, în adevăr și dragoste (Gal. 6:1; Mat. 18:15–17). Biserica urmărește îndreptarea și reintegrarea celui rătăcit.

18. Libertatea de conștiință

    Susținem libertatea religioasă și de conștiință, potrivit Scripturii și cadrului juridic al statului (Fapte 5:29; Rom. 14). Credincioșii respectă autoritățile civile, în măsura compatibilității cu ascultarea de Dumnezeu (Rom. 13:1–7).

19. Nădejdea creștină

    Mărturisim reîntoarcerea în glorie a Domnului Isus Hristos, învierea morților, judecata finală, fericirea veșnică a celor răscumpărați și osânda celor ce resping harul (Fapte 1:11; 1 Tes. 4:16–17; Apoc. 20–22). Trăim în veghe, curăție și nădejde, așteptând „fericita noastră nădejde" (Tit 2:13).